cronica de caracal si o multime de alte lucruri

de o vreme incoace ma intorc de pe drumuri cu tot felul de istorioare ghinionistice. inclin sa cred ca linia asta amara s-a incheiat o data cu drumul la caracal. nicio aventura semnificativa in termeni de masina, drum, picioare rupte. doar inca o aventura muzicala, intr-o sala de teatru exemplara si noua. recitalul lunii patrate a fost unul dintre cele “Altfel”:  toti 3  am functionat ca in zilele magice, cand nu e nevoie de nimic altceva decat de o stare aparte pentru a fi fericit pe scena. sunetul impecabil, acord de aplauze pe piesele mai ritmate, caldura venita din partea publicului la piesele mele de suflet.  cineva m-a intrebat de ce-am ales sa cant majoritatea pieselor in acord minor…e asa de simplu: din cand in cand, dincolo de zambetul si pe alocuri antrenul pe care un artist trebuie sa il aduca celor care vin sa-l vada, el, omul de pe scena, simte nevoia sa se deschida mai mult, cu totul, definitiv, cu plecaciune si cu sinceritate.  pe de alta parte, era mult timp de cand nu mai cantasem intr-un recital “colinda copacului” sau “sirene”…

unora dintre cei de langa mine le-am parut detasata…de fapt, am cam plutit…de emotie si bucurie.

cat despre tot ce s-a intamplat la caracal, 6 ore zilnic de cantari frumoase…o fata frumoasa de-a locului pe care am cunoscut-o dupa recital a spus “ati adus arta la caracal”. i-am raspuns ca s-a construit un puzzle acolo si ca publicul e figura centrala, elementul fara de care nu se poate finaliza nimic.

aparatul meu de fotografiat trebuie obligatoriu inclus intr-un program ‘buy back” (daca auziti de asa ceva anuntati-ma) pentru ca din cele 10 poze facute…8 sunt neclare si 2 sunt in bezna…voi pune totusi o poza din timpul concertului pentru ca m-a amuzat enorm comentariul de sub ea “un pitic foarte mic si alina manole”. articolul in cadrul caruia apare si  pozelica cu mine – multumesc Bogdan Iurascu – il puteti citi aici “gala miscarii de rezistenta de la caracal si luna patrata”

titlul meu de acum anunta si o multime de alte lucruri pe care le enumar in cele ce urmeaza:

maine, luni adica, o seara de rememorare muzicala, frumoasa, dedicata lui Valeriu Sterian, seara care se va intampla in Big Mamou, incepand cu ora 21:00

marti, 22 septembrie, de la ora 21:00, concertul nostru cu luna patrata in crossroads. (daca nu ati facut deja rezervare…un scaunel de pescar ar fi indicat pentru ca planuim sa cantam ceva mai multicel sau solicitare de ceva lazi de bere…) 🙂

miercuri, 30 septembrie, la sala palatului, folk maraton de poezie si muzica. si as vrea sa nu uitati ca e si poezie la mijloc…e una dintre putinele ocazii cand la o astfel de sala in Romania se vor auzi poeme…

pe 4 octombrie reincep emisiunea de la radio lynx…tot duminica, tot de la 16-18…cu invitati unul si unul (la prima emisiune ma veti avea doar pe mine in urechi pentru ca mi-e dor de butoane si de stat la povesti, dupa aceea insa…surprize muuulte)

am citit acum la intoarcerea de pe drumuri un articol scris de ovidiu mihailescu. articolul e din 13 august si l-am citit si ca urmare a recomandarii e-folk. vi-l recomand asadar mai departe spre lectura si comentarii si dezbatere: povestea debuturilor mele