alergatorul – marin sorescu

Un camp pustiu,
Batatorit ca un drum,
Si din cand in cand
Cate o carte.

La distante foarte mari,
Vreo carte fundamentala,
Tare ca piatra.

Vine unul, gafaind de muschi,
Sanatos ca un zeu nou,
Si scuipa pe ea,
Pe fiecare la rand.
Calca peste ele dumnezeieste.

A obosit, a mers destul,
Campul se intinde inainte pustiu,
Batatorit ca un drum.
Alergatorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentala, ultimul cuvant,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gafait,
Din spate rasare cineva,
Un alergator se opreste, scuipa pe semn,
Si se pierde in zare.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes