Despre Cluj, Reghin si alte jucarii :)

alina-manole

Inainte sa plec ma gandeam ca “fur” un pic de vacanta plecand la Cluj si la Reghin. La fata locului programul a fost insa atat de aglomerat ca nu am avut prea mult timp sa respir. Cu toate astea insa, cele intamplate mi-au incarcat bateriile cat (sper) pentru urmatoarele 2 saptamani.

Cluj – m-am intors in Cotton pentru ca exista Radu, om care e atat de atent la detalii ca ma sperie :) A fost o nebunie cu rezervarile, telefoanele, aranjamentele. A fost o nebunie si cu scena-de-canapea, inaltata special pentru ca eu, mica, sa pot fi vazuta de la mesele din spate. Am avut atatea emotii ca nu simteam gerul de afara stand la tigara. Am povestit multe, personale, ca in orice spectacol “Necantate” si mi-a fost teama ca nu o sa fie pe placul celor care au venit. In definitiv, la cat de rar ajung in Cluj…”Necantate”-le se definesc altfel! :D N-a plecat nimeni :D Ba mai mult, am ramas fara carti si discuri. Si am primit si aplauze. Si au venit oameni dragi din alte colturi de lume…ioi! Si toata povestea a durat de la 8:35 la 22:30, aproape 2 ore si parca am mai fi stat cu totii. Am mai ramas 1 ora si ceva sa dau autografe si sa incerc sa stau cat mai mult cu fiecare dintre cei care au vrut sa vorbim. Am reusit prea putin. Aveam insa autocar la ora 6 dimineata spre Reghin. Dincolo de toate am avut ajutoare de nadejde, Alina si Mishu. Multumesc tuturor! Plecaciune si drag!

La 5 dimineata, dupa 2 ore de somn, am facut ochi si am plecat la autogara pentru a lua autocarul catre Reghin. Autocarul s-a transformat in microbuz, am reusit sa mai prind o ora de somn si am ajuns la timp la hotel, cat sa ma pregatesc de intalnirea de la ora 10 intre juriu si artistii-concurenti. Si a inceput nebunia de festival :)

Silvan Stancel si Marcel Naste sunt cei care fac posibil Acustic Live Festival. O fac cu un entuziasm care depaseste bugetul alocat. Ce am vazut acolo, in cladirea care a gazduit festivalul,  mi-a placut si m-a emotionat pentru ca reprezinta efortul dezinteresat al directorului Casei de Cultura a Tineretului (Marcel) si al echipei sale. Se pare ca, acolo, un director nu isi foloseste stiloul pentru semnaturi ci se pune la munca. Ba mai pune parchetul, ba mai zideste ceva si apoi face depuneri de proiecte. Ma bucur ca primeste sprijin pentru a construi un spatiu cutural asa cum se cuvine. L-am felicitat si o mai fac o data si public. Silvan a venit cu conceptul de festival si a avut sustinere si a adus, la randul lui, parte din lucrurile concrete ale manifestarii. Ce am apreciat inca de la prima noastra discutie despre prezenta mea la Reghin a fost modul ordonat in care s-au desfasurat lucrurile. Profesionist. Asa e-mailuri mai scriu doar eu :D

Juriul a fost format din mine, Silvan si, in calitate de presedinte, A.G. Weinberger. A fost o bucurie sa il revad pe acesta din urma, de care a leaga o amintire veche, de prin 1998. L-am urmarit si in recitalul sau in tandem cu Vali Racila si … ioi..au fost 2 ore magice! Concurentii…nu au fost concurenti si artist cu mini-recitaluri care au luat si premii. Atat pot sa zic, pentru a intelege nivelul manifestarii :)

Programul a fost incarcat tare. Sambata, cand nu doar trebuia sa deliberam si sa premiem, ci mai trebuia sa si cant in recital…a fost o zi in care de la 8 dimineata la 12 noaptea am fost intre activitati programate la secunda. La finalul zilei am fost un om frant :) Partea buna a fost ca am prins 7 ore de somn, ceea ce nu s-a mai intamplat din august :D

M-am intors la Cluj, cu ajutorul Alinei-de-la-Cluj, pe un soare minunat, prezent de altfel pe toata perioada reghineana. Zborul catre casa nu se mai termina…

De astazi a inceput nebunia mare a precomenzilor pentru “3 a.m.”. Nu am cuvinte sa le multumesc celor care, inca de la ora 8 dimineata, au scris e-mail-uri…Sunteti cei-mai-lunatici-cu-putinta! :) In ritmul acesta, pana vineri se termina colectia! :D (Celor din Bucuresti le-am pus deoparte!) Campania este sustinuta de DODO! Nu e sponsor, e vedeta si isi permite! Cine nu ma crede…iata aici SPOTUL PUBLICITAR!

Marti la 8 seara merg la radio. Saptamana trecuta nu am avut cum sa ajung si mi s-a facut un doooor! :) De la 8 seara ne auzim la Smart FM (www.smartfm.ro sau 107.3 FM pentru cei din Bucuresti). Sambata plec la Calarasi cu Raul si Claudiu si tot cu ei voi canta duminica in Bucuresti, in clubul Stuf.

Pe 4 decembrie se mai intampla o jucarie simpatica! De pe facebook citire: “Sâmbătă, 4 decembrie, este ziua în care Rățoiul Adalbert se pregătește pentru Moș Nicolae. În această aventură din Cărturești Carusel el este însoțit muzical de Alina Manole.
Dacă vrei să-i fii și tu aproape, te așteptăm cu mail la inscrieri@carturesti.net. Sau cu un apel la 0732.003.051.
Repede, repede, că nu-i vreme de pierdut și Moșul e aproape!

Un gand legat de calatoria “de-capul-meu”: cred ca mai vreau sa “fug” astfel in locuri unde ajung rar. E calatorie spre o destinatie si spre mine insami :D

Va las cu doua imagini de la Reghin: lansarea de carte si festivitatea de premiere. Fac un album cu toate in zilele ce vin :)

alina-manole-marcel-naste-lansare-carte alina-manole-reghin

3 a.m.

anunt

Au trecut 5 luni de cand nu am mai apucat sa scriu pe blog nimic din “ce mai fac, ce mai zic”. Am calculat acum, cand am zis sa scriu si aici, in casa mea virtuala, despre lansarea ce va avea loc in curand. Concluzia ar fi ca de 5 luni de zile am timp putin pentru mine. Sa recuperam, zic :)

 “3 a.m.” … ideea mi-a venit intr-una dintre noptile mele cu somn putin. Tocmai primisem din nou intrebarea “Chiar nu mai ai discuri?”. Era legata de “Luna Patrata”. Celelalte se mai numara pe degete in retelele de distributie si cu cele pe care le mai am acasa voi pleca  la Cluj si Reghin. Si, cumva, m-a “fulgerat”. De ce sa reeditez pe fiecare dintre ele? Ca suna cumva…plictisitor :) Ca le vreau in haine noi. Ca ar fi frumos sa fie toate 3, o colectie de pacate. In ziua urmatoare nesomnului vorbeam detalii tehnice. Au urmat zile de drumuri, institutii, negocieri, autorizatii, design. Luni, “3 a.m.” pleaca in tipografie. Va contine 3 discuri: “Luna Patrata”, “Dragoste in 3″, “fericirea de Luni”.

Cat despre nume, culmea, ideea nu mi-a venit pornind de la faptul ca e vorba de 3 cd-uri, ci de la ora la care mi-a venit ideea. Si s-a potrivit frumos cu faptul ca e si numele meu inclus :)

Fiecare dintre cd-uri va avea imaginea originala. Asa mi s-a parut frumos :)

Nu voi scoate foarte multe exemplare. Asta e sigur. Vreau sa pastrez ideea unui produs de lux, de colectie. Stiu ce inseamna pentru mine sa am ceva ce nu e disponibil la orice ora. In plus, acest 3 CD Box nu se va gasi in retele de distributie. Motivul este simplu: vreau sa ajunga cu autograf la cei care doresc “colectia de pacate”. Am piticii mei! :D

In curand, cutia aceasta va putea fi comandata on-line. Se vor face si precomenzi, pentru cei care il vor cat mai repede. Voi mai scrie si aici (sper) si pe facebook.com/AlinaManoleOficial

Pana atunci, sa-mi tineti pumnii ca sa iasa toate lucrurile cat mai frumoase :)

Plecaciune si Drag!

Defectul Lunii

Radio Romania Cultural in casti. Semnalul nu e prea bun, jazz-ul anilor ’30 se aude cu fasait. Swing. Perfect. Prin spatele casei trece trenul, ii simt vibratia. Aprind o tigara. Geamul e deschis pe jumatate. “Sa nu adormi cu el deschis” – aud in minte ultimul sfat al mamei inainte sa ma retrag in camera. “Nu adorm” – am raspuns cuminte. Zilele acestea sunt copil. Am avut tot rasfatul posibil. Ce bine e sa ti se puna masa. Sa ti se aduca cirese in castron. Sa ti se goleasca scrumiera. Nu inteleg de ce, adult fiind, tot mama ma rasfata. Aici am un defect, de femeie, zau! Sau un defect de Luna :)
Luna aproape plina. Plina de tot va fi luni, ziua. Dar cine o s-o vada atunci? Maine noapte va fi cumva, iar eu voi fi la Piatra Neamt cu cantecele nestiute. Cu papadiile mele. Cu fulgerele de acum prinse pe retina.

Luna de la fereastra
Astazi m-am plimbat singura prin oras, in caldura, cu mainile in buzunar, amintindu-mi…da..amintindu-mi o multime de detalii pe care le credeam inchie in cutii demult. Primul pupat. Prima imbratisare. Primul sarut. Primul sarut de vara, cu torentiala la purtator si noi in ploaie ca prostii, sub o streasina curgatoare. Primul caine. Al doilea caine. Prima scrisoare. Prima gura de alcool. Prima scoala, a doua, liceul. Liceul…! Am intrat astazi pe usa principala si mi s-a facut stomacul ghem. Curtea e la fel de frumoasa. Scarile care dadeau spre curte si lectiile de fotografie ale dirigintelui. Chipuri de colegi si prieteni. “De ce nu am sunat pe nimeni oare? Puteam macar sa le scriu pe facebook…“. Nu mi-am raspuns…
(Acum “Nora” lui Ibsen la RRC…ioi!)
Apoi viata de drum, Bucuresti-Roman. Gara, parcul, barul din parc cu o cutie de fanta expirata sau prima data cand m-am uitat la asa ceva pentru ca voiam sa-mi ocup mainile si mintea. Mintea mea de azi vede fix ca atunci totul. Inregistrez si prezentul, pe cat pot. Magazine vechi, magazine noi. O rochie noua. Da, trebuia sa fie si o rochie noua, de la fabrica de rochii de aici. Second-hand-uri luate la rand pentru nimicuri. O oprire la cafea la Casa Veche. O librarie care miroase ca pe vremuri si e inca acolo. Muzeul de Arta sau a doua mea casa in vremea scolii. 3 lei biletul. O expozitie noua cu tablouri avandu-l ca tema pe Sergiu Celibidache. Exponatele vechi pe care memoria mea le-a scos la suprafata pana mi-au dat lacrimile. “Stiu tablourile acestea! – imi venea sa spun cu voce tare – dar “Fata cu porumble” nu era pe peretele asta”…
Piata! Mai mica decat Oborul dar mai plina de precupeti autentici, unul langa altul, cu verde mult si rosu intens si cu preturi indecent de mici.
Plimbari cu mama de mana, astazi emotionata dupa revederea de 50 de ani. Care 50 de ani? Mama mea eleganta, in rochie frumoasa albastru cu alb, cu tocuri perfecte, cu parul alb si insigna de “romanvodista” in piept. Eu prea sport imbracata, fir’ar, tocmai azi.
Luna aproape plina si eu fericita. A trebuit sa plec putin si sa vin aici, acasa la mama.
Maine plec putin pana la “Piatra”. Apoi ma voi reintoarce acasa in Bucuresti, un alt Acasa construit bucatica cu bucatica in ultimii 20 de ani. De rasfat va trebui sa am grija insa. Exista servicii online? :)

Nu caut timp, caut o clona

alina manole civil

Daca s-ar putea duplica totul, pana in cele mai mici detalii, nu cred ca as suporta sa lucrez cu mine tot timpul. Motivele sunt atat de multe si evidente pentru orice om normal incat nu insist :) Din cand in cand insa, mi-as dori o clona care sa reuseasca sa faca acele lucruri administrative fara prioritate zero si pentru care orele din noapte sunt singurele accesibile in momentul acesta, cand sunt doar una. De exemplu: curatenia, ordinea in hartii, documentele oficiale, scrisorile, mersul la cumparaturi, gatitul etc. De visare, muzica, scris si dialog m-as putea ocupa mai lejer si la 100% capacitate. A nu se intelege ca ma plang de munca, niciodata nu am facut asta, chiar si dupa experiente mai putin placute cu clienti sau orgaizatori sau colaboratori. Am un optimism echilibrat azi, desi echilibrul celor doua picioare e relativ (un picior e in reparatii) :)

S-au intamplat multe despre care nu am reusit sa scriu: concertele altora, concertele mele, o furtuna incredibila la Eforie (traita atat de aproape incat merita sa fie mentionata), o zi de alegeri si rezultatele…si rezultatele, reactiile la cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” care mi-au venit muuulte si au umplut email-ul, plimbarile mele lungi care au acum timp mai indelungat, ca merg incet-incet, gandurile, provocarile…si tot asa. In plus, a mai fost si somnul. Somnul de fuga, de refugiu, cand nu ai solutie sau primesti o veste proasta (a mai fost si asa ceva, normal) si te intinzi pe canapea si trece o ora si nu stii cand s-a dus. Apoi te prinde lumina de ora 5 dimineata, cu armonii inaripate in copacul din fata geamului, si te bagi in pat pentru cateva ore, putine, pana cand suna ceasul.

Zilele acestea incepe Street Delivery. Cu exceptia zilei de sambata, cand am spectacol impreuna cu Raul, voi fi tare bucuroasa sa ma plimb prin zona Arthur Verona. Un mic secret sau dovada ca acum locuiesc, ca si in 2008, unde trebuie, e bucuria mea la gandul ca voi avea forfota altfel a unui eveniment de strada la doi pasi de mine. Nu am fost niciodata omul caruia sa ii fie bine in pustietate. Din oameni si agitatie imi trag seva si inspiratia. De altfel, chiar ma gandeam, unele idei de cantece sau de scrieri mi-au venit in aglomeratii de concert, sarbatori, manifestatii… :) Acum sa mai am si timp sa le scriu, spun, caci clona inca nu am si cineva trebuie sa spele rufe, sa calce, sa gateasca (aici sa zicem ca se mai aliniaza planetele bine), sa aiba grija de Dodo, sa comande pe net diverse pentru casa… :)

Ii trimiteam duminica o poza unei prietene. Poza cu dormitorul in haos, ca dupa o lansare de carte, doua concerte si timp O. M-a intrebat unde mai dorm si m-am uitat automat catre canapeaua din sufragerie, cat de cat libera. La 12 noaptea ma apucam sa strang haine, sa mut mobilierul mic, sa sterg praful, sa pun luna sa lumineze (am primit o Luna cu bec de pus pe perete si tare mi-e draga). Pe la 3 am terminat si de spalat vasele. Asta nu-i viata de artist, zau! :D

Am zambet azi. Si uite ca am timp si sa scriu pe blog. Ioan Gyuri Pascu, invitatul meu de ieri in emisiune (emisiunea Luna Patrata de la Smart FM, din fiecare seara de marti…pentru cine nu stie) spunea (citat aproximativ) “Foloseste timpul pe care il ai, nu pe cel despre care spui ca nu-i”.  Inregistrarea e deja pe site.

Sa ne citim cu bine, sa ne stim cu bucurie! :)

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). :) A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! :) E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim :)

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG :)

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine :) O vreme doar :)

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i :) Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte :) Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi :)

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… :) Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea :D

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical :)

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera :) Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… :D :D Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… :D Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! :)

E Luni! :)

Sa fie fericita! :)

O luna si mai bine

O luna si mai multe faze ale Lunii au trecut de cand n-am mai scris. E cam cea mai lunga pauza de blog. Ritmul a fost alert, munca multa, pe alocuri nervi prea multi si usi inchise cand ma asteptam mai putin. Sau hai sa spun ca nu de tot (inchise, usile), dar cu semn de “pauza de masa”.

In intervalul de tacere a avut aniversarea spectacolului “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak” – 4 ani de povesti incomode. Multumesc inca o data Centrului Unesco si oamenilor de acolo pentru loc, gazduire si bucurie. Multumesc si celor care au venit la aniversare, intr-o seara cu multe alte optiuni mai putin “pacatoase” :) Vor veni si fotografii, momentan iata una facuta de Andreea, fotograful oficial al serii, careia ii multumesc :)

alina manole

Profit de ocazie (adica de Andreea Rudolf) sa spun ca SI anul asta va avea loc festivalul minunat VSLO (Vama sub Lumini de Oscar). Mi-as cumpara o camera foto numai ca sa fiu acolo si sa invat de la cei mai buni din domeniul artei fotografice si a altor arte vizuale. De cativa ani se intampla lucruri magice acolo, lectorii sunt geniali, iar faptul ca este un festival-tabara gratuit spune multe despre rezistenta nervoasa a organizatorilor. :)

Maine va avea loc evenimentul “Flori pentru suflet – remember Florian Pittis”. Este a doua mea prezenta in acest festival (prima data am cantat in 2014). Scena este in parcul IOR (Titan) din Bucuresti.

alina manole florian pittis

Pentru cine nu a mai intrat de curand pe pagina mea de facebook, formula de concert este cea mare, asa cum mi-ar placea sa se intample tot timpul :) Am avut cateva repetitii, ultima dintre ele astazi. recitalul va dura jumatate de ora si va incepe pe la 6 si un pic. Intreaga manifestare trebuie vazuta insa de la inceput (ora 16:45) si va astept cat mai in fata scenei, ca sa va aud cand cantam impreuna :) (Las aici si lista artistilor cantatori, ca poate va fac pofta: Teodora Buciu, Ovidiu Mihăilescu, Maria Gheorghiu, Marius Bațu, Alina Manole Quintet, Ducu Bertzi&friends, Partizan Acustic, Mircea Vintilă & Brambura, Nicu Alifantis & Zan împreună cu Mihai Neniță, Mircea Baniciu & Band)

O urmatoare intamplare muzicala, la mal de mare de data aceasta, se anunta pentru data de 3 iunie. Sa afle toata Constanta, Mangalia, Eforie, Calarasi, Lehliu si, de ce nu, Bucuresti, ca vom canta in Eforie Nord, intr-un spatiu care in ultimele luni a stralucit prin concerte si invitati. Sa se considere buzduganul aruncat :) Detaliile vin in curand! Vom mai avea concerte si in Capitala, si in formula standard si Joia Pacatosilor, am de gand sa va ocup agenda bine de tot pentru ca apoi s-ar putea sa ne retragem spre alte tinuturi si spre munca de studio.

Despre cartea pentru copii…nici nu am mai indraznit sa scriu ce se intampla pentru ca multe s-au intamplat un pic aiurea. Tineti-mi pumnii stransi si atat. Recunosc, abia astept sa anunt ca gata, e la mine acasa cartea, si sa va invit la o lansare potrivita, singuri, cu copii sau fara copii, cu nepoti sau cu prieteni. Ratoiul asta merita, va zic eu!

Am dor de plecat prin tara, de luat asfaltul sub roti si de calatorit cu muzica. Nu stiu daca se va intampla mai devreme de toamna. Adica mai devreme de septembrie-octombrie, ca toamna e si acum la ce vreme e afara…

Tot in perioada aceasta de tacere am fost la cateva concerte. Imi place sa fiu spectator, asta am mai scris. Am deja doua albume noi pe care le recomand: “Ups and Downs” – The Boxes si “Vicii, talente si patimi” – Stema. La macar 4 concerte voi merge in perioada urmatoare, din care doua vor avea pe scena si prieteni: 16 mai – lansarea albumului Alchimie – Marius Matache, sala mica a Palatului Copiilor si 18 mai – Concert Cosmin Vaman (mai nou trupa SPAM ca sa nu fie enumerarea prea lunga) si Folk Frate! in Club Fabrica. Voi mai povesti la radio, in emisiunea mea de marti, despre ce se intampla.

In rest…piticii sunt un pic agitati, sponsorii pentru carte se lasa asteptati (le multumesc prietenilor care au contribuit deja la aceasta jucarie nebuna…n-am cuvinte suficiente inca!), Dodo e somnoros mai tot timpul, unele flori pe care le-am plantat in jardinierele de la fereastra au supravietuit, altele nu, eu astept ziua in care pret de cateva clipe sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe planeta, am scris doua cantece noi si alerg intre mine si mine.

E vineri. Sa aveti un final de saptamana frumos-tare! :)

Cele mai intense fotografii…

alb

…sunt cuvintele. Fara indoiala. Frumoase, indurerate, afurisite, din dragoste, nervi sau obisnuinta, construind poeme, declaratii de dragoste, despartire, curcubee sau locuri de intalnire, cuvintele au viu in ele cat pentru o planeta sau doua.

Acum ascult Chet Baker, la biroul meu mobil de langa casa. Casti. Volum suficient de tare incat sa nu aud dialoguri din jur. Fumez. Resimt fizic accidentul stupid de aseara, cand dorind sa-mi rezolv problemele telefonului mobil, “vechi” cat sa ii fie depasita garantia, am pierdut mai bine de 20.000 de sms-uri adunate in ani multi. Un prieten cu empatie zero (da, exista) m-a intrebat “si care-i problema?”. Pai unele mesaje erau de la oameni care nu mai sunt fizic pe planeta. Altele il aveau pe “te iubesc” in toate formele, de la dorinta la plin de inima si viata. Altele aveau ratiune care de multe ori imi lipseste.

E o curatenie nedorita. As putea spune “trebuia sa vina si momentul asta”. Da’ nu pot. Tin la amintirile mele. Si nu le-am tinut bine.

Azi ma intorc in timp cu gandul si regret cuvintele pe care le-am pierdut si sunt trista, a naibii de trista. Ca o foaie alba de hartie.

Intre trenul mamei si taxiurile mele

gtitaxi

Sambata. Migrena de 3 zile. Daca trece ca raceala in 7…m-am scos! Acum e localizata undeva pe la jumatatea fruntii, s-a ridicat de pe ochi, deci pot sa vad. Ceea ce inseamna ca mai pot sa scriu una alta, ca sa nu ma gandesc la concertul de maine. Ca sa nu ma gandesc tot timpul. Mai devreme am repetat toate “necantatele“, inca nu m-am cronometrat dar parca vad ca pe unele le voi scoate pe parcurs. Daca in postarea anterioara scriam ca imi voi inchide telefonul, cred ca nu am facut-o la timp. Si astazi am primit mesaje pentru cel putin un bilet, daca nu doua, pentru aniversarea de maine…Nu, nu mai sunt bilete de doua saptamani. N-am ce face. Norocul meu ca am fotoliu pentru mama :))

Apropos, venirea mamei la acest concert nu e deloc usoara pentru mine cea de pe scena. Mai ales ca ce se intampla acolo (cei care au fost anul trecut stiu deja) e un soi de trecere in revista, reala, a drumului meu muzical de pana acum. Cu istoriioare care au stat in spatele unora dintre alegerile de viata si de cantec. O sa incerc sa o ignor, zau! E un spectator si gata! :)))

Tot ca sa-mi ocup timpul, dar ieri, ca aveam nevoie, mi-am instalat a 4-a aplicatie pentru taxiuri. Restul au cedat rand pe rand. Nici telefonul meu nu e de acum o luna, dar nici nu e nokia 1300 totusi :) GTI Taxi e aplicatie mai noua. Am aflat de ea de pe site-ul prietenilor de la blogal initiative, site pe care mai intru din cand in cand sa vad campaniile altora. Si tot din cand in cand scriu daca e ceva dragut pe acolo si testez. (in teste e si un alt site de servicii, amanat momentan ca nu am timp sa stau pe acasa sau daca stau prefer sa fiu eu-si-ale-mele)

Am instalat. Am calmat antivirusul. Am chemat taxiul. Introducerea adresei e parca un pic mai decenta decat la ultima aplicatie instalata. Similar Clever-ului (care din pacate se blocheaza intens) vad taxiul pe unde e si ce manevre face ca sa ajunga la mine, inainte sa-si dea seama ca pentru a ajunge la numarul meu de strada calea e mai lunga decat s-ar crede. :))) Interfata e simpla, un pic rece, dar “merge si asa”. :)

Locuind in zona centrala am avut de unde sa aleg o masina. Acum, fara legatura cu aplicatia, am constatat ca pentru o aceeasi distanta, parcursa la o aceeasi ora si in aceeasi zi (drumul pana la radio de fiecare marti adica), desi am mers cu companii cu tarif de 1,39-1,75 sau 1,99 , costul total al cursei (fara bonus) aproape ca nu difera. Hm…! Restul distantelor sunt relativ aleatorii, in functie de evenimentele la care merg, in special concerte. Asta daca tot sunt fumator si teoretic sunt un om neiesit la concerte sau cu biblioteca goala… :D (pentru cine se intreaba ce-am vrut sa spun…sa caute campaniile antitabac ale unei trupe si ale unei edituri…)

Bun. Revenind: daca incepe sa se blocheze ma voi declara dezamagita mult. Ce mi se pare foarte important este disponibilitatea aplicatiei – si implicit a serviciilor – in multe orase din tara. Nu de alta, dar presimt un turneu :)

Fisa tehnica: Aplicatia GTI TAXI se poate descărca gratuit din App Store (iOS) sau Google Play (Android), în funcție de tipul telefonului pe care îl folosești.

Gata pauza! Ma duc sa pregatesc discuri si tricouri pentru sectorul merchandising si apoi sa pun in ordine toate foile…

Bine ca am luat la pachet papa pentru mama. De La Copac, evident :D

Luna Patrata in miez de zi si niste oameni

Alina Manole

Cel mai dragut moment al zilei a fost cel in care, asteptand sa fac niste analize, am auzit in boxele clinicii “Luna Patrata”. Daca nici asta nu e semn ca sunt pe drumul cel bun…atunci ce altceva sa fie? :) M-a pufnit rasul, mi-am amintit un vis mai vechi si am plecat de acolo repede, inainte sa aflu sigur la care dintre posturile de radio era conectat sistemul audio: Magic FM sau pe Smart FM – era un debate la care nu mai puteam sa asist :) (Apropos, nu-i nimic grav, nu faceti scenarii dramatice! Cant eu (si) despre drame, dar umorul e la pachet!)

Si, pentru ca a fost soare, dupa “auditia” sangvino-muzicala am lenevit la o terasa cu o cafea si catel, la o vorba cu un prieten de suflet, povestind despre muzica si proiecte. Asezat, batraneste, cu bucurie de zi si de intalnirea intamplatoare.

Si pentru ca am scris mai sus despre un “drum cel bun“, subiectul acesta l-am vazut asta-noapte la telefon cu Maria, om talentat care va pregati dulciurile “de ziua mea”. Evident, nu doreste sa o laud sau sa ii fac reclama. Am mai patit asa acum 2 ani, cand cu briosele de la Mara, cadou de la Oana :) Acum fac sa fie dupa voia mea, asa ca voi spune ca cei care vor veni duminica la concert (nu mai sunt locuri…imi pare rau! Si cand spun ca nu mai sunt locuri…chiar nu mai sunt; nu se poate sta in picioare si degeaba ne stim de 20 de ani sau de 8….ca nu pot sa inventez spatiu…. :) ) vor avea surprize dulci pe masute, cate una din fiecare. Si s-ar putea (nu garantez) sa las si eu dieta la o parte ca sa pap festiv :) Cat despre Maria si cum puteti sa luati legatura cu ea pentru fel de fel de jucarii delicioase…o sa spun la concert :)

Legat de ora de incepere, sper sa stie toata lumea ca este vorba de ora 7 seara si ca am rugamintea ca freshurile si bauturile zgomotoase sa fie comandate din vreme, ca nu am cum sa acopar cu vocea si chitara sunetul de cafea si robotei :)

Acum, dupa ce am papat un pic mai devreme, incerc sa mai stau de vorba un pic cu ratoiul din poveste. Iarasi e un moment in care lucrurile stagneaza, dar le destelenesc eu acusi. In plus, cineva cu “bune intentii” mi-a raportat contul de facebook…oare pe cine deranjez? :(

Pana una alta, mama m-a anuntat ca duminica este Ziua Internationala a Fericirii si ca luni, chiar la aniversare, e Ziua Internationala a Poeziei. Intrucat ambele zile au fost stabilite la ani buni dupa ce m-am nascut…consider ca au avut un reper bun sa fie alese astfel :D

Pentru moment…atat! :)

 

Powered by WordPress | Designed by: Premium Themes | Thanks to Compare Premium WordPress Themes, WordPress Themes Free Online and Free WordPress Themes